Gânduri de toamnă, energie bună
26 August, 2020
“Oh, este excelent să ai puterea unui gigant, dar este tiranic să o folosești ca un uriaș.”
William Shakespeare
Coloșii industriali au particularitățile lor pozitive, însă este un pericol real expansiunea lor nestăvilită, la fel și a cailor lor troieni din comerțul cu amănuntul: lanțurile de super și hipermarketuri. O contrapondere autohtonă viguroasă la abundența produselor alimentare standardizate, fără viață și personalitate, cu termene de valabilitate neverosimile, poate veni cel puțin pe activitatea de colectare și condiționare a produselor locale. Idei au fost, implementare aproape inexistentă.
Nu este târziu să orientăm capitalul românesc și atenția publică către stoparea și apoi inversarea pierderii cronice pe care o avem ca țară din comerțul cu produse alimentare, deficit în care ne afundăm zi de zi. Obiectivele perfect tangibile și cu termen scurt de implementare (maxim un an) se pot îndrepta spre echilibrarea balanței de import- export pentru produsele agricole sau, cum ar zice economiștii, să păstrăm valoarea adăugată în țară utilizând materia primă de calitate aici, pentru a fabrica produse standard de calitate.
De exemplu, în anul 2019 România a importat mai mult decât a exportat carne și produse din carne, lapte și produse lactate, fructe și legume, pește și produse din pește, produse de panificație, rezultând un deficit însumat de peste 2,5 miliarde de euro. Importăm produse finite scumpe și vindem materii prime ieftine, fără valoare adăugată. Citind indicatorii statistici, trendul negativ a accelerat în primele 6 luni din 2020 și nu cu procente de neglijat dacă ar fi să ne uităm la laptele brut al cărui import a crescut cu 51% față de anul trecut...
Pe scurt, se strâng cca 2,5 miliarde de euro anual care ar putea rămâne în țară, preponderent în zona rurală, zonă defavorizată, cu o acută lipsă de capital, din care, în general, oamenii harnici pleacă pentru joburi plătite decent. Unde? În marile orașe sau afară, acolo unde sunt banii care nu ajung la ei.
De unde se strâng cei 2,5 miliarde de euro anual? Din buzunarele orășenilor, cei care cumpără în disperare produse străine și scumpe, în goana după ambalaj și calitate promisă în supermarket, influențați de hologramele senzoriale ale marketingului agresiv practicat de marii producători și de lanțuri...
Și atunci, cum să facem?! Ideea este una extrem de simplă. Punem la punct o infrastructură capabilă să colecteze produsele agricole din gospodării și asociații mici. Sunt mulți producători care nu furnizează îndeajuns pentru a fi băgați în seamă de giganți, sunt producții pierdute, pe care mai toți marii le ignoră. Pentru ei este scump și peste mână să vândă producția la oraș. În plus, produsele lor sunt naturale, deci rapid perisabile în comparație cu cele din rafturi. Nici nu ne putem închipui, noi, orășenii, cum este să muncești un an întreg și epuizat de muncă, de soare, de nevoi, iar la sfârșit să vezi cum efortul muncii tale rămâne nevalorificat, ori ridiculizat, adesea, față de valoarea sa reală. Asta simt gospodarii noștri de la sate, care, cu puțin noroc, își duc grija zilei de mâine, cu demnitate și îngăduință. Cei care rămân să muncească la sparanghelul nostru...
Cu pași mici dar temerari, Obor21 și proiectele sale îndrăznețe, reclădește legăturile între urban și rural. Prin platforma online și corelarea activităților noastre cu cerințele unui consumator urban, dar și cu posibilitățile gospodarilor noștri din rural, încercăm să punem bazele unui business sustenabil, câștigător pentru toți. Conceptul nostru funcționează și crește pe zâmbetul ambelor capete ale punții noastre virtuale: orășenii consumă produse curate, fără bazaconii, cu gust autentic iar sătenii se bucură de un venit predictibil, corect, raportat exclusiv la rezultatul muncii lor. Simplu și direct, predictibil și autonom!
Noi vă mulțumim mult că existați și că sunteți parte din povestea noastră. Sunteți minunați și este o onoare să fim parteneri în creșterea acestui proiect generos.