MÂNCARE GUSTOASĂ - VIAȚĂ FRUMOASĂ

Comunicatori, influenceri și echipe de marketing încearcă de ani buni să ne convingă că vita românească este tare, că oaia are miros și capra nu există. Culmea e că, în oarecare măsură, privit din perspectiva consumatorului urban obișnuit care are acces la carne prin cele câteva canale bătătorite, au dreptate: carnea ieftină este tare, oaia are miros și capra nu există.

Paradoxul este că în același timp observi că exporturile de animale vii și de carcase de vită și capră sunt în creștere. Animalele vii pleacă în afara țării. La câte milioane de oi sunt îmbarcate anual, este foarte posibil să fii impresionat în alte orașe europene și nu numai de o friptură excelentă de oaie românească. Sunt bune șanse să savurezi mâncăruri delicioase cu carne de vită, oaie sau capră românească în tavernele grecești și tratoriile italiene. Cu siguranță nu vei fi dezamăgit!

Așa că te întrebi: cum se întâmplă oare că în România carnea „nu-i ca afară”? Nimic deosebit. Ca în orice domeniu, calitatea produselor diferă, iar consumatorul percepe această diferență. Carnea animalelor crescute în sisteme industrializate are avantajul că este produs ieftin, de volum, părțile urmărind în general satisfacția pecuniară de tip win-win: producătorii și procesatorii urmăresc să obțină profit, în timp ce consumatorii au satisfacția că plătesc mai puțin pentru un kilogram de carne.  În rafturile supermarketurilor găsești produse premium însă … nu sunt de la țară. Lanțul logistic, pare-se, este mai scurt din Argentina sau Noua Zeelandă către România. Cum așa?!

Consumul de produse țărănești, autentic românești, reprezintă normalitatea. Au gustul cel mai bun, sunt sănătoase, fără bazaconii și au acea personalitate care le diferențiază. 

Cum să nu te bucuri când primești produse de la țară? 

Cum să nu-ți fie dor să bucătărești felurile de mâncare delicioasă, gătită lent, apoi să le aranjezi cu dragoste pe masă, pe masa înconjurată de dragi și iubiți. Mâncare bună, voie bună, ai noștri. Inegalabil! Mai avem și acel sentiment de solidaritatea cu lumea domoală a satelor, o binecuvântată întoarcere la noi înșine, la puternicele rădăcini sociale care ne susțin existența și ne determină rezistența. Ieșim câștigați.

Până la urmă calitatea vieții înseamnă tihnă, emoție, plăcere. Este a noastră și nu ne-o poate lua nimeni. Dar nici nu pică din cer!

Așa că, dacă îți dorești carne proaspătă de la țară, hai și ia-o! 

Noi te poftim!